Reteaua de orase mici si mijlocii

Orașe care fac parte dintr-o rețea de orașe  mici și mijlocii

·         aceste orașe nu sunt dominate de nici un oraș mare. Având dimensiuni reduse (cu forță de muncă și resurse limitate)  este greu să iși diversifice sectoarele economice și astfel tind să se specializeze într-un singur domneniu ce le asigura un înalt grad de competitivitate. Acest lucru le face vulnerabile la fluctuațiile pieței economice. Prin cooperare între orașe de dimensiuni asemănătoare se poate diminua acest dezavantaj. Orașele mici și mijlocii situate în zone dominate de orașe de aceeași mărime, cu o bună accesibilitate către rețeaua europeană de transport pot conferi avantajele locuirii într-un mare oraș dar fară dezavantaje,

·         Rol:  zone rezidențiale  atractive și centre de servicii pentru zona rurală adiacentă (locuri centrale)

·         orașe poli locali în zone rurale

·         aceste oraşe sunt definite ca sub-poli în dezvoltarea rurală, centre de servicii pentru economia rurală și centre administrative.

·         Rol :”centre de comercializare a produselor agricole regionale, producere de bunuri și distribuirea bunurilor  și servicii către spațiul rural înconjurător, centre ale creşterii şi consolidării activităţilor non-agricole şi populaţiei ocupate în sectoare non-agricole”[1].Aceste roluri pot fi îndeplinite doar dacă orașele respective au o anumită dimesiune.

Pe lângă rolul în raport cu localitățile învecinate, orașele mici și mijlocii joacă un rol important în sistemul de așezări național și regional și implicit în dezvoltarea regională și interregională. Există o foarte strânsă legătură între orașe și dezvoltarea regională, ”dezvoltarea sau înapoierea uneia afectează dezvoltarea sau regresul economic al celeilalte”[2].

---

[1]I.Trincă teză doctorat ”Rolul orașelor mici în dezvoltarea intraregioanlă”, (2011)

[2] Polese M., 1999, citat în  teză doctorat I.Trincă”Rolul orașelor mici în dezvoltarea intraregioanlă”, (2011)

Rolul oraselor mici si mijlocii

Rolul oraselor mici si mijlocii

În funcție de contextul teritorial, orașele mici și mijlocii au diverse roluri.

Un aspect foarte important ce determină rolul unui oraș mic sau mijlociu este raportul și poziționarea dintre orașul respectiv și un oraș mare (poziţionarea în teritoriu), întrucât accesibilitatea către un oraș mare este un factor determinant în dezvoltarea orașului mic sau mijlociu. În această relație trebuie stabilită și importanța orașului mare ( la nivel european, național sau regional).

Conform studiul Espon 1.4.1 ” The Role of Small and Medium-sized Towns”, orașele mici și mijlocii se clasifică în trei categorii în funcție de amplasarea în teritoriu şi au roluri bine determinate de aceasta amplasare:

·         orașe mici și mijlocii la periferia marilor aglomerări urbane

·         se refera și la orașe aflate la periferia zonei funcționale a unui oraș mare și sunt definite ca orașe peri-urbane, cu un grad redus de autonomie funcțională și strategică, ce se comportă  mai mult ca o extensie a unui oraș mare. Acestea sunt de regula orașe noi care au apărut datorită nevoii de extindere a  spațiului urban şi nu au o identitate și o funcție bine conturată.

·         Rol: constituie zone rezidenţiale atractive, iar Kroner și Pinning[1] afirmă că orașele mici și mijlocii situate la periferia marilor aglomerații urbane sau la periferia zonelor funcționale urbane decongestionează orașul mare preluând din funcții și din populație. Există posibilitatea ca în timp aceste orașe să iși piardă funcțiile și să fie absorbite de aglomerația urbană sau să iși păstreze rolul în ierarhia urbană dacă sunt restructurate în centre locale

---

[1]Citați în studiul Espon 1.4.1 ” The Role of Small and Medium-sized Towns”(2006)

Definirea cantitativa a oraselor mici si mijlocii si locurile centrale - partea a doua

Centrele sunt locuri unde se furnizează servicii , iar periferia (regiune complementară centrului) este locul unde populația le folosește. Între aceste centre se realizează o ierarhie. Astfel, centrele de nivel superior, asociate orașelor mari, vor concentra toate tipurile de servicii, inclusiv cele rare, iar serviciile ieftine și frecvente  vor fi oferite în numeroase centre mici, amplasate în apropierea consumatorilor, adică în orașe mici și mijlocii și eventual comune. Se poate observa că prin această teorie se poate determina o ierahie a rețelei de așezări pe baza comportamentului cumpărătorului.

Germania folosește criteriul centralității ca factor important în definirea sistemului de așezări. Astfel orașele sunt delimitate conform lui Gatzweiler[1] :

• orașe mijlocii mari, locuri centrale de importanţa mare şi mijlocie 50 000-100 000 locuitori
• orașe mijlocii mici, locuri centrale de importanţa mare sau medie sub 50 000 de locuitori
• orașe mici, centre de importanță redusă

Ipotezele acestei teorii sunt depășite în unele aspecte întrucât mobilitatea consumatorilor a crescut mult față de anul 1933  când a fost concepută teoria. Orașele mici și mijlocii își pierd din importanță ca locuri centrale de servicii, deoarece în multe cazuri consumatorilor le e mai ușor sa ajungă într-un oraș mare datorită autostrăzilor și liniilor de cale ferată de mare viteză. Luând în considerare modalitățile de transport actuale, conform studiul Espon 1.4.1 ” The Role of Small and Medium-sized Towns”(2006), teoria rămâne valabilă dacă înlocuim satele cu orașele mici și mijlocii, orașele mici și mijlocii cu marile aglomerări urbane iar marile noduri cu orașele globale.

Trebuie luat în considerare faptul că marile orașe au o capacitate de expansiune limitată, iar poluarea și supraaglomerarea le face din ce în ce mai puțin atractive. Din aceste considerente, în viitor orașele mici și mijlocii și-ar putea recăpăta importanța de centre de servicii regionale.

---

[1]Gatzweiler , citat  în studiul Espon 1.4.1 ” The Role of Small and Medium-sized Towns”(2006)

Definirea cantitativa a oraselor mici si mijlocii si locurile centrale

Definirea calitativă a orașelor mici și mijlocii se referă la funcțiile îndeplinite de acestea. Marile categorii de funcții urbane, conform studiului Espon 1.4.4 ” The Role of Small and Medium-sized Towns” sunt  funcția economică, culturală, politică, administrativă și financiară.”Orașul pare să se contureze ca o combinație a acestor funcții, ceea ce îi conferă impotanță în teritoriu”[1].

Orașele pot fi privite ca locuri centrale cu anumite funcții în sistemul rețelei de asezări, conform teoriei locurilor centrale promovată de W. Christaller. 

Christaller a formulat o legătură directă între mărimea demografică a unui oraș, specializarea sa și  funcțiile economice, cunoscută sub numele de ”Teoria locurilor centrale”. Acest lucru arată că orașele mici și mijlocii au un loc important în repartizarea funcțiilor la nivel național și regional.

Această teorie analizează modelele economice de distribuție,  localizare și impact ale așezarilor urbane și consideră orașul ca o aglomerare de bunuri destinate locuitorilor regiunii în care orașul reprezinta locul central. Acestea au fost considerate ”bunuri centrale” iar orașele ”locuri centrale”. Se pornește de la premiza unei regiuni relativ omogene. Scopul teoriei este de a demonstra că  ansambul localizărilor va determina un sistem ierarhizat al orașelor și va soluționa problema localizării.

”Teoria a fost utilizată în planificarea spaţială (implementarea aşezărilor umane în polderele olandeze sau pentru justificarea politicii metropolelor de echilibru Franţa), dar nu poate fi utilizată în studiul distribuţiei serviciilor în zonele rurale aflate în declin.”[2] Conform acestei teorii, reţeaua de localități se structurează pe următoarele principii[3]:

1. Densitatea maximă a punctelor de desfacere a produselor este determinată de echilibrul dintre aria de desfacere a unui produs care asigură o cerere egală cu nivelul pragului minim de producţie.

2.  Beneficiul agentului este zero în starea de echilibru.

3.  Producţia de bunuri care oferă cel mai mic nivel al raportului cerere – ofertă (bunurile cu pragul cel mai mic), determină o reţea de oraşe de nivel 1.

4.  Alte activităţi se vor localiza în aceleaşi oraşe, chiar dacă nivelul minim de producţie este inferior celui al produselor specifice primului nivel. Aceste activităţi care au un prag mai ridicat se vor localiza într-un număr mai mic de oraşe de nivel

            5.  Oraşele care conţin activităţi cu prag superioare primului nivel (şi în consecinţă au o arie superioară), constituie un nivel superior (2) şi aşa mai departe

       

---

[1]Rosenblat, Cicille, 2003; Roncayolo, 1997

[2]Note de curs Factorii localizarii, Catalin Sârbu, pag.27

[3]cf. note de curs  ”Factorii localizării” Catalin Sârbu pag.27