Definirea cantitativa a oraselor mici si mijlocii si locurile centrale - partea a doua

Centrele sunt locuri unde se furnizează servicii , iar periferia (regiune complementară centrului) este locul unde populația le folosește. Între aceste centre se realizează o ierarhie. Astfel, centrele de nivel superior, asociate orașelor mari, vor concentra toate tipurile de servicii, inclusiv cele rare, iar serviciile ieftine și frecvente  vor fi oferite în numeroase centre mici, amplasate în apropierea consumatorilor, adică în orașe mici și mijlocii și eventual comune. Se poate observa că prin această teorie se poate determina o ierahie a rețelei de așezări pe baza comportamentului cumpărătorului.

Germania folosește criteriul centralității ca factor important în definirea sistemului de așezări. Astfel orașele sunt delimitate conform lui Gatzweiler[1] :

• orașe mijlocii mari, locuri centrale de importanţa mare şi mijlocie 50 000-100 000 locuitori
• orașe mijlocii mici, locuri centrale de importanţa mare sau medie sub 50 000 de locuitori
• orașe mici, centre de importanță redusă

Ipotezele acestei teorii sunt depășite în unele aspecte întrucât mobilitatea consumatorilor a crescut mult față de anul 1933  când a fost concepută teoria. Orașele mici și mijlocii își pierd din importanță ca locuri centrale de servicii, deoarece în multe cazuri consumatorilor le e mai ușor sa ajungă într-un oraș mare datorită autostrăzilor și liniilor de cale ferată de mare viteză. Luând în considerare modalitățile de transport actuale, conform studiul Espon 1.4.1 ” The Role of Small and Medium-sized Towns”(2006), teoria rămâne valabilă dacă înlocuim satele cu orașele mici și mijlocii, orașele mici și mijlocii cu marile aglomerări urbane iar marile noduri cu orașele globale.

Trebuie luat în considerare faptul că marile orașe au o capacitate de expansiune limitată, iar poluarea și supraaglomerarea le face din ce în ce mai puțin atractive. Din aceste considerente, în viitor orașele mici și mijlocii și-ar putea recăpăta importanța de centre de servicii regionale.

---

[1]Gatzweiler , citat  în studiul Espon 1.4.1 ” The Role of Small and Medium-sized Towns”(2006)

Definirea cantitativa a oraselor mici si mijlocii si locurile centrale

Definirea calitativă a orașelor mici și mijlocii se referă la funcțiile îndeplinite de acestea. Marile categorii de funcții urbane, conform studiului Espon 1.4.4 ” The Role of Small and Medium-sized Towns” sunt  funcția economică, culturală, politică, administrativă și financiară.”Orașul pare să se contureze ca o combinație a acestor funcții, ceea ce îi conferă impotanță în teritoriu”[1].

Orașele pot fi privite ca locuri centrale cu anumite funcții în sistemul rețelei de asezări, conform teoriei locurilor centrale promovată de W. Christaller. 

Christaller a formulat o legătură directă între mărimea demografică a unui oraș, specializarea sa și  funcțiile economice, cunoscută sub numele de ”Teoria locurilor centrale”. Acest lucru arată că orașele mici și mijlocii au un loc important în repartizarea funcțiilor la nivel național și regional.

Această teorie analizează modelele economice de distribuție,  localizare și impact ale așezarilor urbane și consideră orașul ca o aglomerare de bunuri destinate locuitorilor regiunii în care orașul reprezinta locul central. Acestea au fost considerate ”bunuri centrale” iar orașele ”locuri centrale”. Se pornește de la premiza unei regiuni relativ omogene. Scopul teoriei este de a demonstra că  ansambul localizărilor va determina un sistem ierarhizat al orașelor și va soluționa problema localizării.

”Teoria a fost utilizată în planificarea spaţială (implementarea aşezărilor umane în polderele olandeze sau pentru justificarea politicii metropolelor de echilibru Franţa), dar nu poate fi utilizată în studiul distribuţiei serviciilor în zonele rurale aflate în declin.”[2] Conform acestei teorii, reţeaua de localități se structurează pe următoarele principii[3]:

1. Densitatea maximă a punctelor de desfacere a produselor este determinată de echilibrul dintre aria de desfacere a unui produs care asigură o cerere egală cu nivelul pragului minim de producţie.

2.  Beneficiul agentului este zero în starea de echilibru.

3.  Producţia de bunuri care oferă cel mai mic nivel al raportului cerere – ofertă (bunurile cu pragul cel mai mic), determină o reţea de oraşe de nivel 1.

4.  Alte activităţi se vor localiza în aceleaşi oraşe, chiar dacă nivelul minim de producţie este inferior celui al produselor specifice primului nivel. Aceste activităţi care au un prag mai ridicat se vor localiza într-un număr mai mic de oraşe de nivel

            5.  Oraşele care conţin activităţi cu prag superioare primului nivel (şi în consecinţă au o arie superioară), constituie un nivel superior (2) şi aşa mai departe

       

---

[1]Rosenblat, Cicille, 2003; Roncayolo, 1997

[2]Note de curs Factorii localizarii, Catalin Sârbu, pag.27

[3]cf. note de curs  ”Factorii localizării” Catalin Sârbu pag.27

Definirea calitativa a oraselor mici si mijlocii

Orașele mici și mijlocii sunt elemente cheie în coeziunea teritorială deoarece acest concept  se bazează pe dezvoltarea policentrică ce presupune existența și funcționarea orașelor mici și mijlocii, nu doar a marilor aglomerații urbane.

Aceste orașe constituie nodurile principale ale structurii teritoriului, atât la scară regională cât și națională. Prin politicile de cooperare teritorială se accentuează rolul orașelor mici și mijlocii și implicit se întărește coeziunea teritorială. Dintre aceste politici,  poate cele mai importante sunt cele de cooperare transfrontalieră, dezvoltarea rurală, politici de protecție a mediului, de limitare a expansiunii urbane.

Una dintre cele mai vechi definiții ale orașului din literatura de specialitate românească este cea dată de Simion Mehedinţi ”grupări de clădiri şi de oameni, provocate de circumstanţe regionale în legătură cu circulaţia mărfurilor  şi a oamenilor”.[1] O altă definiție este dată în Dictitonarul limbii române moderne (1958) ”așezare omenească importantă, care constituie un centru adiministrativ, industrial, comercial politic şi cultural” .I. Ianoș (1987) consideră orașul ca ”un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis” [2]. Prin această definiție autorul înțelege orașul ca un sistem parțial dechis ce are resurse şi mecanisme îndeajuns pentru a-i asigura o funcţionare temporară cu puţine fluxuri de intrate.

            Delimitarea categoriilor de orașe este realizată în ”Geografia României - Geografia umană şi economică”, Vol. II[3]. Astfel,orașele mici sunt considerate cele cu până în 20 000 de locuitori, orașele mijlocii cele care au între 20 000 şi 100 000 de locuitori, iar orașele mari cele cu peste 100 000 de locuitori.

În studiul Espon 1.4.4 ” The Role of Small and Medium-sized Towns” orașele mici și mijlocii sunt abordate din perspectiva cantitativă și calitativă.

            În definirea cantitativă criteriul principal  de delimitare a celor două categorii de orașe este numărul de locuitori. Acesta nu este raportat la numărul total al populației unei țări, ceea ce face ca acest criteriu de delimitare să nu fie foarte exact.  Un exemplu în acest caz este că un oraș mare din Franța ( cu mai mult de 50 000 de locuitori ) este considerat un oraș mediu în Spania sau Polonia.

---

[1]Citati  în teză doctorat ”Rolul orașelor mici în dezvoltarea intraregioanlă”, Ionuț Trincă,2011

[2]Citat  în teză doctorat ”Rolul orașelor mici în dezvoltarea intraregioanlă”, Ionuț Trincă,2011

[3] Citat  în teză doctorat ”Rolul orașelor mici în dezvoltarea intraregioanlă”, Ionuț Trincă,2011

Metoda de cercetare a rolului cultural al oraselor mici si mijlocii

Lucrarea iși propune să trateze un subiect complex, abordând situația actuală a orașelor mici și mijlocii din regiuni în care elementul cultural-etnografic este un element pregnant. Lucrarea urmărește să prezinte o serie de concepte, principii, metode și teorii referitoare la orașele mici și mijlocii și dezvoltarea bazată pe promovarea culturii.

Cercetarea este structurată în două componente. Prima parte cuprinde o fundamentare teoretică  prin care se dorește identificarea unor definiții și tipologii a orașelor mici și mijlocii și descrierea elementelor de patrimoniu cultural.

Partea a doua a lucrării constă într-o abordare descriptiv-analitică concretizată în studiul de caz al regiunii Nord Vest cu accent pe județul Maramureș. Vor fi analizate urmatoarele aspecte ale orașele mici și mijlocii: nivelul de echipare și dotare, accesibilitatea, poziționarea în raport cu sistemul de așezări regionale, evoluția demografică și economică,  infastructura turisitică, elementele de inters cultural din orașe și din zonele învecinate.

Aceste analize vor avea ca scop determinarea rolului orașelor precum și determinarea capacității lor de a deveni centre de sprijinire a dezvoltării culturale a regiunii. Orașele regiunii vor fi tratate la un nivel mai general, accentul fiind pus pe rolul orașelor din judeţul Maramureş.

Metodele utlizate în această lucrare sunt cercetarea documentară, analiza statisitică si multisectorială si descrierea.

În vederea atingerii obiectivelor propuse (atât cele teoretice cat și aplicațiile și studiile de caz) au fost consultate o serie de lucrări. Acestea pot fi grupate în următoarele categorii:

1.      Lucrări fundametale în domeiul geografiei urbane și al amenajării teritoriului

2.      Studii de specialitate - cu accentul pus pe studiile Espon

3.      Lucrări despre etnografie și  patrimoniu

4.      Articole publicate în domeniile vizate de lucrare

5.      Documentații de urbanism și amenajarea teritoriului

6.      Legislație specifică atât românească cât și la nivel european

7.      Rapoarte elaborate de instituții nationale sau internaționale în domeniul urbansimului și amenajării teritoriului

Întocmirea cercetării va porni de la realizarea unei baze teoretice care va trata problema orașelor mici și mijlocii în contextul dezvoltării regiunilor culturale. Se va realiza analiza aspectelor importante ale regiunii și rețelei de localități din regiunea Nord Vest și se va concretiza prin realizarea unui scenariu de dezvoltare. Analizele realizate vor fi bazate pe informațiile de pe site-ul Agenției de dezvoltare Nord-Vest, INNSE, BNR, Registrul Comerțului, etc.

Pentru elaborarea lucrării s-au parcurs următoarele etape:

• alegerea temei
• formularea obiectivelor și problematicii
• informarea documentara
• analizarea datelor obținute