Definirea calitativa a oraselor mici si mijlocii

Orașele mici și mijlocii sunt elemente cheie în coeziunea teritorială deoarece acest concept  se bazează pe dezvoltarea policentrică ce presupune existența și funcționarea orașelor mici și mijlocii, nu doar a marilor aglomerații urbane.

Aceste orașe constituie nodurile principale ale structurii teritoriului, atât la scară regională cât și națională. Prin politicile de cooperare teritorială se accentuează rolul orașelor mici și mijlocii și implicit se întărește coeziunea teritorială. Dintre aceste politici,  poate cele mai importante sunt cele de cooperare transfrontalieră, dezvoltarea rurală, politici de protecție a mediului, de limitare a expansiunii urbane.

Una dintre cele mai vechi definiții ale orașului din literatura de specialitate românească este cea dată de Simion Mehedinţi ”grupări de clădiri şi de oameni, provocate de circumstanţe regionale în legătură cu circulaţia mărfurilor  şi a oamenilor”.[1] O altă definiție este dată în Dictitonarul limbii române moderne (1958) ”așezare omenească importantă, care constituie un centru adiministrativ, industrial, comercial politic şi cultural” .I. Ianoș (1987) consideră orașul ca ”un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis” [2]. Prin această definiție autorul înțelege orașul ca un sistem parțial dechis ce are resurse şi mecanisme îndeajuns pentru a-i asigura o funcţionare temporară cu puţine fluxuri de intrate.

            Delimitarea categoriilor de orașe este realizată în ”Geografia României - Geografia umană şi economică”, Vol. II[3]. Astfel,orașele mici sunt considerate cele cu până în 20 000 de locuitori, orașele mijlocii cele care au între 20 000 şi 100 000 de locuitori, iar orașele mari cele cu peste 100 000 de locuitori.

În studiul Espon 1.4.4 ” The Role of Small and Medium-sized Towns” orașele mici și mijlocii sunt abordate din perspectiva cantitativă și calitativă.

            În definirea cantitativă criteriul principal  de delimitare a celor două categorii de orașe este numărul de locuitori. Acesta nu este raportat la numărul total al populației unei țări, ceea ce face ca acest criteriu de delimitare să nu fie foarte exact.  Un exemplu în acest caz este că un oraș mare din Franța ( cu mai mult de 50 000 de locuitori ) este considerat un oraș mediu în Spania sau Polonia.

---

[1]Citati  în teză doctorat ”Rolul orașelor mici în dezvoltarea intraregioanlă”, Ionuț Trincă,2011

[2]Citat  în teză doctorat ”Rolul orașelor mici în dezvoltarea intraregioanlă”, Ionuț Trincă,2011

[3] Citat  în teză doctorat ”Rolul orașelor mici în dezvoltarea intraregioanlă”, Ionuț Trincă,2011

Metoda de cercetare a rolului cultural al oraselor mici si mijlocii

Lucrarea iși propune să trateze un subiect complex, abordând situația actuală a orașelor mici și mijlocii din regiuni în care elementul cultural-etnografic este un element pregnant. Lucrarea urmărește să prezinte o serie de concepte, principii, metode și teorii referitoare la orașele mici și mijlocii și dezvoltarea bazată pe promovarea culturii.

Cercetarea este structurată în două componente. Prima parte cuprinde o fundamentare teoretică  prin care se dorește identificarea unor definiții și tipologii a orașelor mici și mijlocii și descrierea elementelor de patrimoniu cultural.

Partea a doua a lucrării constă într-o abordare descriptiv-analitică concretizată în studiul de caz al regiunii Nord Vest cu accent pe județul Maramureș. Vor fi analizate urmatoarele aspecte ale orașele mici și mijlocii: nivelul de echipare și dotare, accesibilitatea, poziționarea în raport cu sistemul de așezări regionale, evoluția demografică și economică,  infastructura turisitică, elementele de inters cultural din orașe și din zonele învecinate.

Aceste analize vor avea ca scop determinarea rolului orașelor precum și determinarea capacității lor de a deveni centre de sprijinire a dezvoltării culturale a regiunii. Orașele regiunii vor fi tratate la un nivel mai general, accentul fiind pus pe rolul orașelor din judeţul Maramureş.

Metodele utlizate în această lucrare sunt cercetarea documentară, analiza statisitică si multisectorială si descrierea.

În vederea atingerii obiectivelor propuse (atât cele teoretice cat și aplicațiile și studiile de caz) au fost consultate o serie de lucrări. Acestea pot fi grupate în următoarele categorii:

1.      Lucrări fundametale în domeiul geografiei urbane și al amenajării teritoriului

2.      Studii de specialitate - cu accentul pus pe studiile Espon

3.      Lucrări despre etnografie și  patrimoniu

4.      Articole publicate în domeniile vizate de lucrare

5.      Documentații de urbanism și amenajarea teritoriului

6.      Legislație specifică atât românească cât și la nivel european

7.      Rapoarte elaborate de instituții nationale sau internaționale în domeniul urbansimului și amenajării teritoriului

Întocmirea cercetării va porni de la realizarea unei baze teoretice care va trata problema orașelor mici și mijlocii în contextul dezvoltării regiunilor culturale. Se va realiza analiza aspectelor importante ale regiunii și rețelei de localități din regiunea Nord Vest și se va concretiza prin realizarea unui scenariu de dezvoltare. Analizele realizate vor fi bazate pe informațiile de pe site-ul Agenției de dezvoltare Nord-Vest, INNSE, BNR, Registrul Comerțului, etc.

Pentru elaborarea lucrării s-au parcurs următoarele etape:

• alegerea temei
• formularea obiectivelor și problematicii
• informarea documentara
• analizarea datelor obținute

Problematica oraselor mici si mijlocii si rolul lor cultural

În ceea ce privește patrimoniu natural și construit, acesta se confruntă cu numeroase probleme.”Multe oraşe şi comune europene conţin numeroase situri de o valoare culturală excepţională, lăsate deseori în voia unei degradări lente dar constante”[1]. Lipsa fondurilor și a interesului autorităților pentru elementele valoroase ce conferă specific local duc la degradarea treptata a numeroase monumente valoroase atât pentru identitatea locală cât și pentru cea naționala. Urbanizarea excesivă și poluarea necontrolată sunt de asemenea factori care duc la pierderea acestor elemente. ”Printre aceste pericole se numără de exemplu, speculaţia  imobiliară, proiectele de infrastructură, supradimensionate faţă de mediul lor şi adaptarea prea servilă la cerinţele turismului de masă.”[2]

Influența culturii globale și a lipsei de perspective financiare prin valorificarea meștesugurilor tradiționale determină tinerii să nu acorde interes acestora. Acest lucru  duce în timp la pierderea acestor indeletniciri și datini străvechi. În prezent există numeroase orașe mici și localități rurale care încă mai constituie centre meșteșugărești specializate într-un anumit domeniu precum ceramica, țesutul, prelucrarea lemnului. Ele nu vor putea dăinui în timp decat prin promovarea și valorificarea produselor astfel obținute.

De asemenea în localitățile mici și mijlocii se mai păstrează vii tradiții străvechi care însă  din dorința comercializării excesive riscă să fie alterate și să iși piardă specificul.

Nevoia de strictă conservare a patrimoniului cultural intră în contradicție cu faptul ca acesta reprezintă o sursa de dezvoltare a economiei pe plan local (care în orașele mici și mijlocii este de regula în declin), oferind posibilitatea inființării de noi locuri de muncă, posibilitatea creșterii atractivității regiunii și in acest fel generand noi surse de venit.

O soluție la problemele de natură culturală ar fi înființarea și promovarea de branduri locale si clustere turistice și meșteșugărești, precum și intocmirea unor strategii coerente de protejare,  valorificare și promovare a potențialului cultural.

---

[1] Schema de dezvoltare a Spațiului Cumunitar (1999)

[2] Schema de dezvoltare a Spațiului Cumunitar (1999)

Problematica oraselor mici si mijlocii

Orașele mici și mijlocii se confruntă cu probleme majore în ceea ce privește infrastructura edilitară (există numeroase localități ce nu beneficiază în totalitate de aliementare cu apă curentă și sistem de canalizare, localități care nu beneficiază în întregime sau parțial de alimentare cu gaze). La aceste deficiențe se adaugă slaba dezvoltare a dotărilor sociale precum asistența socială, asistentă medicală sau centre educaționale. O altă problemă este neglijarea aspectului cultural concretizată prin lipsa de centre și dotări culturale precum și neglijarea elementelor de patrimoniu cultural datorită fondurilor insuficiente și a lipsei de interes din partea autorităților.

Aspectul economic constituie o problemă majoră a orașelor mici și mijlocii din România. Majoritatea acestor localități au fost dezvoltate în jurul unor mari centre industriale, fiind cu precădere orașe monoindustriale. Odata cu restructurarea economică din perioada postcomunistă aceste centre au intrat în declin și impreuna cu ele întreaga economie a orașelor respective.”Celelalte orașe, îndeosebi cele din eșalonul mediu și de la baza ierarheie urbane au avut evolutii diferențiate, constrânse de acele unități industriale care le asigurau fundamentul economic”[1]

Aceste orașe, cu o economie și așa fragilă, nu au gasit resursele necesare pentru a face față tranzitiei de la o economie dominată de sectorul industrial la una dominată de sectorul terțiar. Rezultatul secundar al restructurării economice a fost încă o problemă adusă acestor localități si anume slab reprezentare a serviciilor, într-o epocă în care acest sector devine tot mai important atât pentru calitatea locuirii cât și pentru dezvoltarea economică. Aceste probleme au determinat migrația unui număr semnificativ de persoane ( în special tineri) către marile centre urbane din țară sau din afara țării.

Pe fondul acestor schimbări socio-economice se adaugă fenomenul de globalizare ”cultura globală tinde astfel să se combine cu o incultură endemică, grefată pe sărăcie, favorizând recrudescenta subculturilor urbane”^[2]. Numeroase orașe sunt supuse unui proces de pierdere a identității și specificului zonal atât datorită dispariției obiceiurilor și datinilor locale cât și datorită construirii abuzive, a pierderii patrimoniului construit și adapatarii la turismul de masă.

---

[1] R.Sageata “Globalizare cultural si cultura globala, global si local în geografia culturala”, editura Universitara Pag.201

[2] R. Sageata “Globalizare cultural si cultura globala, global si local în geografia culturala”, editura Universitara Pag.205