Orașele mici și
mijlocii sunt elemente cheie în coeziunea teritorială deoarece acest
concept se bazează pe dezvoltarea
policentrică ce presupune existența și funcționarea orașelor mici și mijlocii,
nu doar a marilor aglomerații urbane.
Aceste orașe
constituie nodurile principale ale structurii teritoriului, atât la scară
regională cât și națională. Prin politicile de cooperare teritorială se
accentuează rolul orașelor mici și mijlocii și implicit se întărește coeziunea
teritorială. Dintre aceste politici,
poate cele mai importante sunt cele de cooperare transfrontalieră,
dezvoltarea rurală, politici de protecție a mediului, de limitare a expansiunii
urbane.
Una dintre cele mai vechi definiții ale orașului din literatura de
specialitate românească este cea dată de Simion Mehedinţi ”grupări de clădiri şi de oameni, provocate de
circumstanţe regionale în legătură cu circulaţia mărfurilor şi a oamenilor”.[1] O altă definiție este dată
în Dictitonarul limbii române moderne (1958) ”așezare
omenească importantă, care constituie un centru adiministrativ, industrial,
comercial politic şi cultural” .I. Ianoș
(1987) consideră orașul ca ”un sistem
termodinamic şi informaţional optimal deschis” [2]. Prin această definiție
autorul înțelege orașul ca un sistem parțial dechis ce are resurse şi mecanisme
îndeajuns pentru a-i asigura o funcţionare temporară cu puţine fluxuri de
intrate.
Delimitarea categoriilor de orașe este
realizată în ”Geografia României - Geografia umană şi economică”, Vol. II[3]. Astfel,orașele mici sunt considerate cele cu până în 20 000 de
locuitori, orașele mijlocii cele care au între 20 000 şi 100 000 de locuitori,
iar orașele mari cele cu peste 100 000 de locuitori.
În
studiul Espon 1.4.4 ” The Role of Small and Medium-sized Towns” orașele mici și
mijlocii sunt abordate din perspectiva cantitativă
și calitativă.
În
definirea cantitativă criteriul
principal de delimitare a celor două
categorii de orașe este numărul de locuitori. Acesta nu este raportat la
numărul total al populației unei țări, ceea ce face ca acest criteriu de
delimitare să nu fie foarte exact. Un
exemplu în acest caz este că un oraș mare din Franța ( cu mai mult de 50 000 de
locuitori ) este considerat un oraș mediu în Spania sau Polonia.
[1]Citati în teză doctorat ”Rolul orașelor mici în
dezvoltarea intraregioanlă”, Ionuț Trincă,2011
[2]Citat în teză doctorat ”Rolul orașelor mici în
dezvoltarea intraregioanlă”, Ionuț Trincă,2011
[3] Citat în teză doctorat ”Rolul orașelor mici în
dezvoltarea intraregioanlă”, Ionuț Trincă,2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu